caracatiță

Romanian

Etymology

Attested c. 1650 as cracatiță.[1]

Of Slavic origin, cf. Bulgarian кракатица (krakatica, cuttlefish), Serbo-Croatian karakatnica (octopus), Ukrainian каракатиця (karakatycja, cuttlefish), Russian каракатица (karakatica, cuttlefish), Czech krakatice (squid). The form and early date make Bulgarian the likely source language; Ukrainian is also a possibility.[2]

The base concept is кракат (long-legged, having legs), from крак (krak, limb, leg of an aquatic animal), cf. Romanian crac (leg, forked branch), but influenced also by Turkish kara (black).

Noun

caracatiță f (plural caracatițe)

  1. octopus (mollusc)

Declension

singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative caracatiță caracatița caracatițe caracatițele
genitive-dative caracatițe caracatiței caracatițe caracatițelor
vocative caracatiță, caracatițo caracatițelor

References

  1. ^ caracatiță”, in Dicționarul etimologic al limbii române (in Romanian), București: Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti;
  2. ^ Gh. Ivănescu, Istoria limbii române. Iaşi, 1980, p. 438.