încânta

See also: incanta

Romanian

Alternative forms

Etymology

Probably from în- +‎ cânta, based on French enchanter. Other theories include a direct derivation from Latin incantāre (compare Aromanian ncãntu, ncãntari).

Pronunciation

  • IPA(key): /ɨn.kɨnˈta/
  • Rhymes: -a
  • Hyphenation: în‧cân‧ta

Verb

a încânta (third-person singular present încântă, past participle încântat, third-person subjunctive încânte) 1st conjugation

  1. (transitive) to charm, seduce, enchant
    Synonyms: fermeca, seduce
  2. (transitive) to deceive, delude
    Synonyms: amăgi, înșela, păcăli

Conjugation

    conjugation of încânta (first conjugation, no infix)
infinitive a încânta
gerund încântând
past participle încântat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încânt încânți încântă încântăm încântați încântă
imperfect încântam încântai încânta încântam încântați încântau
simple perfect încântai încântași încântă încântarăm încântarăți încântară
pluperfect încântasem încântaseși încântase încântaserăm încântaserăți încântaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încânt să încânți să încânte să încântăm să încântați să încânte
imperative — tu — — voi —
affirmative încântă încântați
negative nu încânta nu încântați

Derived terms

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.