scurt
Romanian
Etymology
Inherited from Vulgar Latin *excurtus, from Latin curtus (“short”); the initial s- may also have been added later in Romanian, or appeared as a result of the influence of scurta, from excurtare. Compare also Aromanian shcurtu. Ultimately from Proto-Indo-European *(s)ker-.
Pronunciation
- IPA(key): /ˈskurt/
Audio: (file) Audio: (file) - Rhymes: -urt
Adjective
scurt m or n (feminine singular scurtă, masculine plural scurți, feminine/neuter plural scurte)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | scurt | scurtă | scurți | scurte | |||
| definite | scurtul | scurta | scurții | scurtele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | scurt | scurte | scurți | scurte | |||
| definite | scurtului | scurtei | scurților | scurtelor | ||||
Antonyms
Derived terms
Related terms
Further reading
- “scurt”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026