recurge
Romanian
Alternative forms
- рекурӂе (recurge) — post-1930s Cyrillic spelling
Etymology
From re- + curge, as a calque of French recourir.
Pronunciation
- IPA(key): /reˈkur.d͡ʒe/
- Rhymes: -urd͡ʒe
- Hyphenation: re‧cur‧ge
Verb
a recurge (third-person singular present recurge, past participle recurs, third-person subjunctive recurgă) 3rd conjugation
- (intransitive) to resort [with la ‘to’]
- Synonyms: apela, (Transylvania) suruclui
Conjugation
conjugation of recurge (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a recurge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | recurgând | ||||||
| past participle | recurs | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | recurg | recurgi | recurge | recurgem | recurgeți | recurg | |
| imperfect | recurgeam | recurgeai | recurgea | recurgeam | recurgeați | recurgeau | |
| simple perfect | recursei | recurseși | recurse | recurserăm | recurserăți | recurseră | |
| pluperfect | recursesem | recurseseși | recursese | recurseserăm | recurseserăți | recurseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să recurg | să recurgi | să recurgă | să recurgem | să recurgeți | să recurgă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | recurge | recurgeți | |||||
| negative | nu recurge | nu recurgeți | |||||
Further reading
- “recurge”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026
- Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Ion Coteanu, editors (1975), Dicționarul Limbii Române[1], volume 9, Bucharest: Academy of the Socialist Republic of Romania, page 250