bravură
Romanian
Etymology
Borrowed from French bravoure.
Noun
bravură f (plural bravuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | bravură | bravura | bravuri | bravurile | |
| genitive-dative | bravuri | bravurii | bravuri | bravurilor | |
| vocative | bravură, bravuro | bravurilor | |||