învățat

Romanian

Alternative forms

Etymology

From învăța +‎ -at.

Pronunciation

  • IPA(key): /ɨn.vəˈt͡sat/
  • Rhymes: -at
  • Hyphenation: în‧vă‧țat

Participle

învățat

  1. past participle of învăța

Adjective

învățat m or n (feminine singular învățată, masculine plural învățați, feminine/neuter plural învățate)

  1. (now literary) learned, cultured, erudite, scholarly
  2. accustomed (to something)

Declension

Declension of învățat
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite învățat învățată învățați învățate
definite învățatul învățata învățații învățatele
genitive-
dative 		indefinite învățat învățate învățați învățate
definite învățatului învățatei învățaților învățatelor

Noun

învățat m (plural învățați)

  1. (now literary) scholar

Declension

singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative învățat învățatul învățați învățații
genitive-dative învățat învățatului învățați învățaților
vocative învățatule învățaților

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.