însura

Romanian

Alternative forms

Pronunciation

  • IPA(key): /ɨn.suˈra/
  • Audio:(file)
  • Rhymes: -a
  • Hyphenation: în‧su‧ra

Etymology 1

Inherited from Vulgar Latin *(in)uxōrāre, a verb based on Latin uxor (“wife”). Compare Aromanian ãnsor, ãnsurari.

Verb

a însura (third-person singular present însoară, past participle însurat, third-person subjunctive însoare) 1st conjugation

  1. (reflexive, of men) to marry, wed (become married or wedded) [with cu ‘with’]
  2. (transitive) to marry off (a man)
Conjugation
    conjugation of însura (first conjugation, no infix)
infinitive a însura
gerund însurând
past participle însurat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present însor însori însoară însurăm însurați însoară
imperfect însuram însurai însura însuram însurați însurau
simple perfect însurai însurași însură însurarăm însurarăți însurară
pluperfect însurasem însuraseși însurase însuraserăm însuraserăți însuraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să însor să însori să însoare să însurăm să însurați să însoare
imperative — tu — — voi —
affirmative însoară însurați
negative nu însura nu însurați
Synonyms
Derived terms

See also

Etymology 2

From în- + Vulgar Latin *solāre, from Latin solum.

Verb

a însura (third-person singular present însoară, past participle însurat, third-person subjunctive însoare) 1st conjugation (rare)

  1. to repair the sole of a shoe

See also

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.