zăcământ
Romanian
Etymology
From zăcea + -ământ. Calque of French gisement.
Noun
zăcământ n (plural zăcăminte)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | zăcământ | zăcământul | zăcăminte | zăcămintele | |
| genitive-dative | zăcământ | zăcământului | zăcăminte | zăcămintelor | |
| vocative | zăcământule | zăcămintelor | |||