voluptate
Latin
Noun
voluptāte
- ablative singular of voluptās
Romanian
Etymology
Noun
voluptate f (plural voluptăți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | voluptate | voluptatea | voluptati | voluptatile | |
| genitive-dative | voluptati | voluptatii | voluptati | voluptatilor | |
| vocative | voluptate, voluptateo | voluptatilor | |||