vinui
Romanian
Etymology
Verb
a vinui (third-person singular present vinuiește, past participle vinuit) 4th conjugation
- (obsolete) to accuse
Conjugation
conjugation of vinui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a vinui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | vinuind | ||||||
| past participle | vinuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | vinuiesc | vinuiești | vinuiește | vinuim | vinuiți | vinuiesc | |
| imperfect | vinuiam | vinuiai | vinuia | vinuiam | vinuiați | vinuiau | |
| simple perfect | vinuii | vinuiși | vinui | vinuirăm | vinuirăți | vinuiră | |
| pluperfect | vinuisem | vinuiseși | vinuise | vinuiserăm | vinuiserăți | vinuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să vinuiesc | să vinuiești | să vinuiască | să vinuim | să vinuiți | să vinuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | vinuiește | vinuiți | |||||
| negative | nu vinui | nu vinuiți | |||||
References
- vinui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN