vindictă
Romanian
Etymology
Borrowed from French vindicte, from Latin vindicta.
Noun
vindictă f (plural vindicte)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | vindictă | vindicta | vindicte | vindictele | |
| genitive-dative | vindicte | vindictei | vindicte | vindictelor | |
| vocative | vindictă, vindicto | vindictelor | |||