urâre
Romanian
Etymology
From urî.
Noun
urâre f (plural urâri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | urâre | urârea | urâri | urârile | |
| genitive-dative | urâri | urârii | urâri | urârilor | |
| vocative | urâre, urâreo | urârilor | |||