turmalină
Romanian
Etymology
Borrowed from French tourmaline.
Noun
turmalină f (plural turmaline)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | turmalină | turmalina | turmaline | turmalinele | |
| genitive-dative | turmaline | turmalinei | turmaline | turmalinelor | |
| vocative | turmalină, turmalino | turmalinelor | |||