traiect
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin trajectus or French trajet.
Noun
traiect n (plural traiecte)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | traiect | traiectul | traiecte | traiectele | |
| genitive-dative | traiect | traiectului | traiecte | traiectelor | |
| vocative | traiectule | traiectelor | |||