tambură
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish طنبور (tambur), from Persian تنبور (tanbur).
Noun
tambură f (plural tambure)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | tambură | tambura | tambure | tamburele | |
| genitive-dative | tambure | tamburei | tambure | tamburelor | |
| vocative | tambură, tamburo | tamburelor | |||