splendoare
Romanian
Etymology
Borrowed from French splendeur, from Latin splendor.
Noun
splendoare f (plural splendori)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | splendoare | splendoarea | splendori | splendorile | |
| genitive-dative | splendori | splendorii | splendori | splendorilor | |
| vocative | splendoare, splendoareo | splendorilor | |||