spinetă
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian spinetta.
Noun
spinetă f (plural spinete)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | spinetă | spineta | spinete | spinetele | |
| genitive-dative | spinete | spinetei | spinete | spinetelor | |
| vocative | spinetă, spineto | spinetelor | |||