spicul
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin spiculum or French spicule.
Noun
spicul n (plural spicule)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | spicul | spiculul | spicule | spiculele | |
| genitive-dative | spicul | spiculului | spicule | spiculelor | |
| vocative | spiculule | spiculelor | |||