solitar
Romanian
Etymology
Borrowed from French solitaire.
Noun
solitar n (plural solitari)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | solitar | solitarul | solitari | solitarile | |
| genitive-dative | solitar | solitarului | solitari | solitarilor | |
| vocative | solitarule | solitarilor | |||