secator

Latin

Verb

secātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of secō

Romanian

Etymology 1

Borrowed from French sécateur.

Noun

secator n (plural secatoare)
secator m (plural secatori)

  1. pruning shears
Declension
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative secator secatorul secatoare secatoarele
genitive-dative secator secatorului secatoare secatoarelor
vocative secatorule secatoarelor
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative secator secatorul secatori secatorii
genitive-dative secator secatorului secatori secatorilor
vocative secatorule secatorilor

Etymology 2

From seca +‎ -tor.

Adjective

secator m or n (feminine singular secatoare, masculine plural secatori, feminine/neuter plural secatoare)

  1. drying up (of rivers, springs, lakes)
Declension
Declension of secator
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite secator secatoare secatori secatoare
definite secatorul secatoarea secatorii secatoarele
genitive-
dative 		indefinite secator secatoare secatori secatoare
definite secatorului secatoarei secatorilor secatoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.