scrupul
Romanian
Etymology
Borrowed from French scrupule.
Noun
scrupul n (plural scrupule)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | scrupul | scrupulul | scrupule | scrupulele | |
| genitive-dative | scrupul | scrupulului | scrupule | scrupulelor | |
| vocative | scrupulule | scrupulelor | |||