sarmat
Romanian
Etymology
Borrowed from French Sarmates.
Adjective
sarmat m or n (feminine singular sarmată, masculine plural sarmați, feminine/neuter plural sarmate)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | sarmat | sarmată | sarmați | sarmate | |||
| definite | sarmatul | sarmata | sarmații | sarmatele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | sarmat | sarmate | sarmați | sarmate | |||
| definite | sarmatului | sarmatei | sarmaților | sarmatelor | ||||
Noun
sarmat m (plural sarmați)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | sarmat | sarmatul | sarmați | sarmații | |
| genitive-dative | sarmat | sarmatului | sarmați | sarmaților | |
| vocative | sarmatule | sarmaților | |||