sârnic
Romanian
Etymology
From sârg + -nic.
Adjective
sârnic m or n (feminine singular sârnică, masculine plural sârnici, feminine/neuter plural sârnice)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | sârnic | sârnică | sârnici | sârnice | |||
| definite | sârnicul | sârnica | sârnicii | sârnicele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | sârnic | sârnice | sârnici | sârnice | |||
| definite | sârnicului | sârnicei | sârnicilor | sârnicelor | ||||
References
- sârnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN