rujă
Romanian
Etymology
Borrowed from Bulgarian ружа (ruža) or Serbo-Croatian ruža, from Latin rosa. Doublet of roză.
Noun
rujă f (plural ruje)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | rujă | ruja | ruje | rujele | |
| genitive-dative | ruje | rujei | ruje | rujelor | |
| vocative | rujă, rujo | rujelor | |||