reticul
Romanian
Etymology
Borrowed from French réticule.
Noun
reticul n (plural reticule)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | reticul | reticulul | reticule | reticulele | |
| genitive-dative | reticul | reticulului | reticule | reticulelor | |
| vocative | reticulule | reticulelor | |||