relictă
Romanian
Etymology
Borrowed from German relikt or Latin relictus.
Noun
relictă f (uncountable)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | relictă | relicta | relicte | relictele | |
| genitive-dative | relicte | relictei | relicte | relictelor | |
| vocative | relictă, relicto | relictelor | |||