răscruce
Romanian
Etymology
Noun
răscruce f (plural răscruci)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | răscruce | răscrucea | răscruci | răscrucile | |
| genitive-dative | răscruci | răscrucii | răscruci | răscrucilor | |
| vocative | răscruce, răscruceo | răscrucilor | |||