răfui
Romanian
Etymology
Verb
a răfui (third-person singular present răfuiește, past participle răfuit) 4th conjugation
Conjugation
conjugation of răfui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a răfui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răfuind | ||||||
| past participle | răfuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răfuiesc | răfuiești | răfuiește | răfuim | răfuiți | răfuiesc | |
| imperfect | răfuiam | răfuiai | răfuia | răfuiam | răfuiați | răfuiau | |
| simple perfect | răfuii | răfuiși | răfui | răfuirăm | răfuirăți | răfuiră | |
| pluperfect | răfuisem | răfuiseși | răfuise | răfuiserăm | răfuiserăți | răfuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răfuiesc | să răfuiești | să răfuiască | să răfuim | să răfuiți | să răfuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răfuiește | răfuiți | |||||
| negative | nu răfui | nu răfuiți | |||||
References
- răfui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN