rățucă
Romanian
Etymology
From rață + -ucă.
Noun
rățucă f (plural rățuci)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | rățucă | rățuca | rățuci | rățucile | |
| genitive-dative | rățuci | rățucii | rățuci | rățucilor | |
| vocative | rățucă, rățuco | rățucilor | |||