poteră
Romanian
Etymology
Borrowed from Bulgarian потера (potera) or Serbo-Croatian potera (“chase, pursuit”).
Noun
poteră f (plural poteri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | poteră | potera | poteri | poterile | |
| genitive-dative | poteri | poterii | poteri | poterilor | |
| vocative | poteră, potero | poterilor | |||