placat
Latin
Verb
plācat
- third-person singular present active indicative of plācō
Romanian
Etymology
Noun
placat n (plural placate)
- (dated) announcement, poster
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | placat | placatul | placate | placatele | |
| genitive-dative | placat | placatului | placate | placatelor | |
| vocative | placatule | placatelor | |||