ornic
Romanian
Etymology
From oră + -nic.
Noun
ornic n (plural ornice)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ornic | ornicul | ornice | ornicele | |
| genitive-dative | ornic | ornicului | ornice | ornicelor | |
| vocative | ornicule | ornicelor | |||