oprobriu
Romanian
Etymology
Borrowed from French opprobre.
Noun
oprobriu n (uncountable)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | oprobriu | oprobriul | — | -le | |
| genitive-dative | oprobriu | oprobriului | — | -lor | |
| vocative | oprobriule | -lor | |||