obtuziune
Romanian
Etymology
Borrowed from French obtusion. By surface analysis, obtuz + -iune.
Noun
obtuziune f (plural obtuziuni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | obtuziune | obtuziunea | obtuziune | obtuziunele | |
| genitive-dative | obtuziune | obtuziunei | obtuziune | obtuziunelor | |
| vocative | obtuziune, obtuziuneo | obtuziunelor | |||