miracul
Romanian
Noun
miracul n (plural miracule)
- alternative form of miracol
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | miracul | miraculul | miracule | miraculele | |
| genitive-dative | miracul | miraculului | miracule | miraculelor | |
| vocative | miraculule | miraculelor | |||