menire
Romanian
Etymology
Noun
menire f (plural meniri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | menire | menirea | meniri | menirile | |
| genitive-dative | meniri | menirii | meniri | menirilor | |
| vocative | menire, menireo | menirilor | |||