marmură
See also: marmurã
Romanian
Alternative forms
- мармурэ (marmură) — post-1930s Cyrillic spelling
- marmoră
- marmure — archaic
Etymology
Inherited from Latin marmor, borrowed from Ancient Greek μάρμαρος (mármaros).
Pronunciation
- IPA(key): /ˈmar.mu.rə/
- Rhymes: -armurə
- Hyphenation: mar‧mu‧ră
Noun
marmură f (plural marmuri)
- marble (crystalline limestone)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | marmură | marmura | marmuri | marmurile | |
| genitive-dative | marmuri | marmurii | marmuri | marmurilor | |
| vocative | marmură, marmuro | marmurilor | |||
Derived terms
- înmărmuri
- mărmuriu
Related terms
Further reading
- “marmură”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026