mâner
Romanian
Etymology
From mână + -er or from Latin manuārius. Compare Aromanian mãnar. Cf. also amnar.
Noun
mâner n (plural mânere)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | mâner | mânerul | mânere | mânerele | |
| genitive-dative | mâner | mânerului | mânere | mânerelor | |
| vocative | mânerule | mânerelor | |||