inducere
Latin
Verb
indūcere
- present active infinitive of indūcō
Romanian
Alternative forms
- индучере (inducere) — post-1930s Cyrillic spelling
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): /inˈdu.t͡ʃe.re/
- Rhymes: -ut͡ʃere
- Hyphenation: in‧du‧ce‧re
Noun
inducere f (plural induceri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | inducere | inducerea | induceri | inducerile | |
| genitive-dative | induceri | inducerii | induceri | inducerilor | |
| vocative | inducere, inducereo | inducerilor | |||
Further reading
- “inducere”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026