incisiv
Romanian
Etymology
Borrowed from French incisive.
Noun
incisiv m (plural incisivi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | incisiv | incisivul | incisivi | incisivii | |
| genitive-dative | incisiv | incisivului | incisivi | incisivilor | |
| vocative | incisivule | incisivilor | |||