horșaf
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish خوشاب (hoşaf).
Noun
horșaf n (plural horșafuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | horșaf | horșaful | horșafuri | horșafurile | |
| genitive-dative | horșaf | horșafului | horșafuri | horșafurilor | |
| vocative | horșafule | horșafurilor | |||