glandulă
Romanian
Etymology
Borrowed from French glandule, from Latin glandula. Doublet of ghindură and glandă.
Noun
glandulă f (plural glandule)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | glandulă | glandula | glandule | glandulele | |
| genitive-dative | glandule | glandulei | glandule | glandulelor | |
| vocative | glandulă, glandulo | glandulelor | |||