gihoren
Old Dutch
Etymology
Verb
gihōren
Inflection
Conjugation of gihōren (weak class 1)
| infinitive | gihōren | |
|---|---|---|
| indicative | present | past |
| 1st person singular | gihōro, gihōron | gihōrda |
| 2nd person singular | gihōris | gihōrdos |
| 3rd person singular | gihōrit | gihōrda |
| 1st person plural | gihōrun | gihōrdon |
| 2nd person plural | gihōrit | gihōrdot |
| 3rd person plural | gihōrunt | gihōrdon |
| subjunctive | present | past |
| 1st person singular | gihōre | gihōrdi |
| 2nd person singular | gihōris | gihōrdis |
| 3rd person singular | gihōre | gihōrdi |
| 1st person plural | gihōrin | gihōrdin |
| 2nd person plural | gihōrit | gihōrdit |
| 3rd person plural | gihōrin | gihōrdin |
| imperative | present | |
| singular | gihōri | |
| plural | gihōrit | |
| participle | present | past |
| gihōrendi | gihōrt | |
Descendants
- Middle Dutch: gehôren
- Dutch: gehoren
References
- “gihoren”, in Oudnederlands Woordenboek, 2012