găini
See also: gaini
Romanian
Etymology 1
Alternative forms
- гэини (găini) — post-1930s Cyrillic spelling
Pronunciation
- IPA(key): /ɡə.iˈni/
- Rhymes: -i
- Hyphenation: gă‧i‧ni
Verb
a găini (third-person singular present găinește, past participle găinit) 4th conjugation
- alternative form of găina
Conjugation
conjugation of găini (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a găini | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | găinind | ||||||
| past participle | găinit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | găinesc | găinești | găinește | găinim | găiniți | găinesc | |
| imperfect | găineam | găineai | găinea | găineam | găineați | găineau | |
| simple perfect | găinii | găiniși | găini | găinirăm | găinirăți | găiniră | |
| pluperfect | găinisem | găiniseși | găinise | găiniserăm | găiniserăți | găiniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să găinesc | să găinești | să găinească | să găinim | să găiniți | să găinească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | găinește | găiniți | |||||
| negative | nu găini | nu găiniți | |||||
Etymology 2
See the etymology of the corresponding lemma form.
Alternative forms
- гэинь (găini) — post-1930s Cyrillic spelling
Pronunciation
- IPA(key): /ɡəˈinʲ/
- Rhymes: -inʲ
- Hyphenation: gă‧ini
Noun
găini f
- plural of găină
Further reading
- “găini”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026