furoare
Romanian
Etymology
Borrowed from French fureur, from Latin furor.
Noun
furoare f (plural furori)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | furoare | furoarea | furori | furorile | |
| genitive-dative | furori | furorii | furori | furorilor | |
| vocative | furoare, furoareo | furorilor | |||