făcăleț
See also: Făcăleț
Romanian
Etymology
Borrowed from Hungarian fakalán (“wooden spoon”).
Noun
făcăleț n (plural făcălețe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | făcăleț | făcălețul | făcălețe | făcălețele | |
| genitive-dative | făcăleț | făcălețului | făcălețe | făcălețelor | |
| vocative | făcălețule | făcălețelor | |||