eocen
Romanian
Etymology
Noun
eocen n (plural eoceni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | eocen | eocenul | eoceni | eocenile | |
| genitive-dative | eocen | eocenului | eoceni | eocenilor | |
| vocative | eocenule | eocenilor | |||
eocen n (plural eoceni)
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | eocen | eocenul | eoceni | eocenile | |
| genitive-dative | eocen | eocenului | eoceni | eocenilor | |
| vocative | eocenule | eocenilor | |||