ecou
Romanian
Etymology
Noun
ecou n (plural ecouri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ecou | ecoul | ecouri | ecourile | |
| genitive-dative | ecou | ecoului | ecouri | ecourilor | |
| vocative | ecoule | ecourilor | |||
ecou n (plural ecouri)
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ecou | ecoul | ecouri | ecourile | |
| genitive-dative | ecou | ecoului | ecouri | ecourilor | |
| vocative | ecoule | ecourilor | |||