ecotip
Romanian
Etymology
Borrowed from French écotype. Equivalent to eco- + tip (“type”).
Noun
ecotip n (plural ecotipuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ecotip | ecotipul | ecotipuri | ecotipurile | |
| genitive-dative | ecotip | ecotipului | ecotipuri | ecotipurilor | |
| vocative | ecotipule | ecotipurilor | |||