durime
Romanian
Etymology
Noun
durime f (plural durimi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | durime | durimea | durimi | durimile | |
| genitive-dative | durimi | durimii | durimi | durimilor | |
| vocative | durime, durimeo | durimilor | |||